Soțul meu m-a înjunghiat pentru o zgârietură inventată, iar când am deschis ochii, trandafirii din mâna lui au căzut pe podea

Primul cuțit mi-a tăiat respirația, iar al doilea mi-a făcut genunchii să cedeze pe podeaua lucioasă din sufragerie. Era ora șase și douăzeci de minute într-o după-amiază ploioasă, iar pe masa dintre noi zăcea un măr tăiat în felii perfecte.

— Dacă mai pui vreodată mâna pe Selina, jur că te omor! a urlat Flynn.

Cu câteva secunde înainte, Selina stătea lângă ușa noastră, plângând cu o mână apăsată peste o zgârietură subțire de pe braț. Abia se vedea. Totuși, suspinele ei umpleau casa ca o alarmă.

— Flynn, Mabel m-a împins, șopti ea. A încercat să mă rănească.

M-am uitat la ea și am simțit cum mi se strânge stomacul.

— N-am ieșit din casă toată ziua. Selina, de ce faci asta?

Flynn ținea cuțitul de curățat fructe între degete. Purta costumul bleumarin pe care îl îmbrăca la întâlnirile cu investitorii, iar ceasul lui de metal lovea încet marginea farfuriei.

— Ai atins-o? întrebă el.

— Nu. Ascultă-mă, te rog.

— Te-am întrebat dacă ai atins-o!

Selina începu să plângă mai tare.

— Nu vă certați din cauza mea. Poate ar trebui să plec…

Dar nu voia să plece. Ochii ei erau uscați când Flynn nu se uita la ea.

Am făcut un pas înapoi.

— Flynn, lasă cuțitul jos.

În clipa următoare, s-a năpustit asupra mea.

Durerea a venit în două valuri fierbinți. Am căzut lângă canapeaua crem, cu palma apăsată pe abdomen și cu respirația frântă. Pe covor, broșa mică în formă de lună, prinsă de cardiganul meu, s-a desprins și a alunecat sub măsuță.

— Sună la ambulanță! am șoptit.

Flynn nici măcar nu s-a uitat la mine. S-a întors spre Selina, și-a scos sacoul scump și i l-a așezat pe umeri.

— Ești bine? Te-a lovit?

— Mi-e frică, Flynn.

— Nu o să te mai atingă niciodată.

Selina a ridicat privirea peste umărul lui și mi-a zâmbit. Atunci am înțeles că nu zgârietura era problema. Eu eram.

Apoi tavanul s-a îndepărtat, iar vocea lui Flynn s-a transformat într-un ecou.

M-am trezit trei zile mai târziu la terapie intensivă, cu un tub în gât și cu lumina rece a dimineții tăiată în dungi de jaluzele. Doctorul Marcus Reed mi-a spus că pierdusem mult sânge și că încă cinci minute fără operație mi-ar fi fost suficiente să mor.

La ora unsprezece, ușa s-a deschis. Flynn a intrat cu un buchet uriaș de trandafiri albi.

— Mabel…

Am întors capul spre fereastră.

— Pleacă.

— Am venit să-mi cer iertare.

Dr. Reed s-a ridicat dintre aparate și s-a așezat între noi.

— Domnule Vance, înainte să vorbiți cu soția dumneavoastră, trebuie să vedeți ceva.

Flynn și-a încleștat maxilarul.

— Sunt soțul ei.

— Tocmai de aceea.

Doctorul a luat o mapă subțire de pe cărucior. Flynn a făcut un pas înainte, iar mâna lui s-a întins spre primul document…

PARTEA 2

Mâna lui Flynn a rămas suspendată deasupra mapei, în timp ce monitorul de lângă patul meu continua să piuie regulat. Eu priveam tavanul, incapabilă să-i văd fața.

— Ce este? întrebă el.

— Un rezultat medical care schimbă tot ce credeați că știți despre seara aceea, răspunse doctorul Reed.

Flynn smulse foaia. Trandafirii albi îi alunecară din brațe și se loviră de podea, împrăștiind petale peste gresia sterilă.

— Mabel, de ce nu mi-ai spus? întrebă el, cu glasul subțiat.

Am închis ochii.

Cu o lună înainte, stătusem în fața biroului lui, cu un test de sarcină pozitiv ascuns în geanta mea. Nu intrasem. Dincolo de ușă, Flynn îi spusese Selinei:

— Tu vei fi mereu cea mai importantă femeie din viața mea.

În ziua aceea îmi promisesem că voi găsi un moment potrivit. Încă mai aveam naivitatea de a crede că un copil putea repara ceea ce iubirea nu mai repara.

— Nu știu despre ce vorbești, am murmurat.

— Doctorul spune că erai însărcinată când ai ajuns aici, zise Flynn. De ce nu mi-ai spus?

— Pentru că nu găseai niciodată timp să mă asculți.

Dr. Reed a deschis o altă pagină.

— Doamnă Vance, trebuie să vă pregătesc. În timpul operației am observat o complicație pe care ecografia inițială nu a putut-o clarifica. Am repetat examinarea în această dimineață.

Flynn s-a apropiat de pat.

— Ce complicație?

Doctorul nu i-a răspuns imediat. A apăsat un buton, iar pe ecranul aparatului a apărut o imagine alb-neagră, tremurată, cu două forme mici în centru.

Mi-am ținut respirația.

— Erau gemeni, spuse el. Sarcina avea aproximativ opt săptămâni.

Flynn a făcut un pas înapoi și s-a izbit de scaunul metalic.

— Nu. Nu se poate.

— Se poate, răspunse doctorul. Și trebuie să vă spun și restul. Niciuna dintre cele două activități cardiace nu a mai fost prezentă după traumă și pierderea masivă de sânge.

Pentru prima dată de când îl știam, Flynn nu a mai găsit o replică. A privit imaginea, apoi mâinile lui, ca și cum cuțitul ar fi rămas lipit de ele.

— I-am ucis? șopti el.

— Nu folosi cuvântul acesta ca pe o întrebare, am spus. Știi ce ai făcut.

— Mabel, dacă aș fi știut…

— Ai fi lăsat cuțitul jos? Poate. Dar trebuia să mă crezi și fără să știi că sunt însărcinată.

Selina a apărut în prag înainte ca el să răspundă. Purta o bluză albă și avea zgârietura acoperită cu un plasture mic, perfect drept.

— Flynn, nu trebuia să vii singur, spuse ea.

El s-a întors spre ea.

— Ai mințit.

Fața ei s-a schimbat doar o clipă.

— Nu am mințit. Mabel m-a atacat.

— Nu te-am atins, am spus.

Doctorul Reed a apăsat butonul de chemare a asistentei.

— Toată discuția se oprește acum. Pacienta are nevoie de liniște.

Dar Flynn nu mai asculta. Privea ecranul ca pe o sentință.

— Vreau să vorbesc cu soția mea singur.

— Nu, am răspuns.

— Te rog.

— Vreau divorțul.

În acel moment, din hol s-a auzit un glas de bărbat.

— Atunci va trebui să vorbiți și despre înregistrarea din sufragerie…

Ușa s-a deschis larg, iar un străin cu legitimație la piept a intrat în salon. Flynn a întors capul, dar când a văzut ce ținea omul în mână, a devenit brusc livid…

PARTEA 3

Străinul a intrat în salon la ora unsprezece și douăzeci și șapte, ținând o tabletă neagră și un dosar prins cu o agrafă roșie. Pe ecuson scria Inspectorul Pavel Ionescu. În spatele lui venea o femeie înaltă, cu o servietă din piele și o privire calmă.

— Cine sunteți? întrebă Flynn.

— Inspectorul care cercetează agresiunea asupra soției dumneavoastră. Iar ea este avocata doamnei Vance.

Flynn se uită la mine.

— Mabel, ai chemat poliția?

— Nu am putut. Eram inconștientă.

Inspectorul a așezat tableta pe masa de lângă pat. În salon se simțea mirosul de dezinfectant, iar degetele mele tremurau sub pătură.

— Camera de supraveghere din sufragerie a înregistrat totul, spuse el. Sunetul a fost salvat pe un dispozitiv separat. Am obținut copia în această dimineață.

Selina a făcut un pas înapoi.

— Nu puteți folosi asta. Camera era proprietatea lui Flynn.

— Tocmai de aceea înregistrarea este importantă, răspunse avocata. Domnul Vance a predat accesul sistemului unei firme de securitate, iar firma a păstrat fișierele în mod automat.

Inspectorul a apăsat pe ecran.

S-a auzit vocea Selinei, plângând.

— Flynn, Mabel m-a împins. A încercat să mă rănească.

Apoi vocea mea:

— N-am ieșit din casă toată ziua.

Și, după câteva secunde, urletul lui Flynn:

— Dacă mai pui vreodată mâna pe Selina, jur că te omor!

Înregistrarea a continuat. S-au auzit pașii lui, lovitura scaunului, respirația mea tăiată și cele două zgomote surde ale cuțitului.

Nimeni nu s-a mișcat.

Selina a început să plângă.

— Nu a fost așa.

Inspectorul a oprit redarea.

— Înregistrarea spune altceva. Nu există niciun moment în care doamna Vance vă atinge.

Flynn s-a uitat la mine, alb la față.

— Mabel, eu nu am vrut…

— Ai vrut să o aperi. Ai vrut să mă pedepsești. Diferența nu mai contează pentru copiii mei.

Dr. Reed a ridicat imaginea ecografică de pe tavă și i-a întins-o inspectorului.

— Documentul medical confirmă că doamna Vance era însărcinată cu gemeni și că traumatismele au dus la pierderea sarcinii.

Flynn și-a acoperit gura cu palma.

— Vă rog, nu mă arestați aici.

— Nu eu decid asta, răspunse inspectorul. Dar veți veni cu noi pentru declarații.

Selina a tresărit.

— Flynn, spune-le că nu ai făcut decât să mă protejezi.

El s-a întors spre ea încet.

— Tu mi-ai spus că te-a atacat.

— Pentru că m-a atacat!

— Atunci de ce ai zâmbit? am întrebat.

Ea a amuțit.

Avocata mea a deschis dosarul.

— Mai există o problemă. Înainte să veniți la spital, domnișoara Cole a trimis mesaje prin care cerea să fie șters sistemul de supraveghere.

Selina a făcut un pas spre ușă.

— Nu știți ce vorbiți.

Inspectorul i-a blocat drumul.

— Avem mesajele. Și avem mărturia portarului care v-a văzut intrând cu cheia dumneavoastră.

Pentru o clipă, am simțit că adevărul îmi dă voie să respir. Dar apoi telefonul inspectorului a sunat. A ascultat câteva secunde, iar expresia i s-a schimbat.

— Ce s-a întâmplat? întrebă avocata.

Inspectorul s-a uitat direct la Flynn.

— Compania dumneavoastră tocmai a raportat că lipsesc fonduri dintr-un cont destinat despăgubirilor medicale ale soției.

Flynn a devenit livid.

— Nu am atins niciun ban.

Inspectorul a închis telefonul.

— Poate. Dar cineva a folosit parola dumneavoastră. Iar ultima conectare a fost făcută de la telefonul Selinei…