La petrecerea fiului meu, fostul soț și-a batjocorit iubitul — apoi o singură frază i-a șters zâmbetul de pe față

În clipa în care Maxim a râs de bărbatul de lângă mine, fiul nostru a început să plângă în camera de la etaj, iar eu am înțeles că petrecerea nu mai putea fi o simplă farsă.

Era sâmbătă, puțin după ora patru, pe terasa casei închiriate de Maxim pentru aniversarea de un an a lui Luca. Soarele lovea apa piscinei, paharele se umpleau fără încetare, iar muzica se rostogolea peste grădină ca și cum nimeni nu fusese abandonat cu șase luni înainte, cu un copil de trei săptămâni în brațe.

Eu îl țineam pe Luca aproape de piept. În buzunarul rochiei aveam avionul lui mic de lemn, jucăria fără de care nu adormea niciodată. O aripă fusese lipită cu rășină după ce o scăpase pe podea. Degetele mele au găsit marginea aspră și s-au strâns în jurul ei.

Apoi Maxim a apărut lângă bar.

Nu venise singur. Karina, fosta lui secretară și actuala lui iubită, mergea în urma lui într-o rochie albă, prea scurtă pentru o petrecere de copii. Avea ochelari mari și un zâmbet care nu ajungea niciodată la ochi.

Maxim m-a văzut imediat pe mine și pe Andrei.

— Așadar chiar ai făcut-o, a spus el, ridicând vocea. Ai angajat un bărbat ca să te prefaci că ți-ai refăcut viața?

Andrei stătea lângă mine într-un costum bleumarin impecabil. Îl cunoscusem cu două zile înainte, într-un birou tăcut, unde vorbise despre documente cu aceeași răbdare cu care își legase șireturile. Îi cerusem să joace rolul iubitului meu pentru o singură zi. Nu îi spusesem tot.

— Nu cred că este momentul, am murmurat.

— Ba tocmai acum este, a răspuns Maxim. Toată lumea trebuie să vadă cât de jos ai ajuns.

Câteva conversații s-au stins în jurul nostru. Un unchi de-al lui Maxim a coborât privirea spre farfurie. O femeie de lângă piscină și-a strâns copilul de mână. Rușinea mi-a urcat în obraji, fierbinte și amară.

Karina s-a apropiat, legănându-și paharul.

— Maxim, poate ar trebui să plecăm, a spus ea, dar zâmbea prea larg.

— De ce? Vreau să aflu cât costă un asemenea spectacol, a râs el.

Andrei nu mi-a dat drumul la braț.

Până atunci fusese politicos. Acum expresia lui se golise de orice urmă de amuzament.

— Maxim, a spus el, eu aștept de mult să te cunosc.

— Ne-am cunoscut deja. Tu ești actorul, nu?

Andrei și-a descheiat sacoul și a scos din buzunar o cutie neagră, mică, acoperită cu catifea. În jurul nostru, cineva a inspirat brusc. Karina a făcut un pas înainte, convinsă că urma o cerere în căsătorie.

Dar Andrei nu mi-a întins cutia.

I-a întins-o lui Maxim.

— Ți-am adus ceva.

— Mie? a întrebat Maxim, cu un râs scurt. Un premiu de consolare?

Mi-am simțit pulsul în gât. Andrei mi-a apăsat ușor degetele, cerându-mi să tac.

Maxim a smuls cutia din mâna lui.

— Să vedem cât ai plătit pentru circul ăsta.

A ridicat capacul. Zâmbetul i s-a încremenit.

Înăuntru se afla un dispozitiv metalic auriu, cu o însemnare oficială gravată pe suprafață. Maxim a întors capul spre Andrei, iar degetele lui au început să tremure.

— Ce este asta? a șoptit.

Andrei a făcut un pas către el.

— Sunt omul care a verificat banii pe care i-ai ascuns. Iar în câteva secunde vei afla de ce am ales să ți-i aduc aici…

PARTEA 2

— Nu atinge nimeni nimic! a izbucnit Maxim, dar vocea lui nu mai avea siguranța de dinainte.

Cutia căzuse pe dale, iar dispozitivul auriu se rostogolise până lângă piciorul unei mese. Andrei s-a aplecat, l-a ridicat cu o batistă albă și l-a pus la loc, cu grijă. În jurul nostru, muzica continua să cânte, însă nimeni nu mai asculta.

— Nu este un cadou, a spus el. Este o copie sigilată a materialului financiar predat deja autorităților.

Maxim a albit.

— Tu cine ești?

Andrei și-a scos portofelul și a prezentat o legitimație. Nu am reușit să văd toate cuvintele, dar am văzut fotografia, numărul și ștampila. Nu era actor. Nu fusese niciodată.

— Sunt expert financiar judiciar, a spus el. Conduc verificarea privind retragerea unor fonduri din compania pe care ai administrat-o.

Karina a râs nervos.

— Maxim, spune-i să plece. Este o farsă.

— Taci, Karina!

A fost prima dată când el îi vorbea astfel. Ea a făcut un pas înapoi, iar paharul din mâna ei a lovit marginea piscinei. O picătură de vin i s-a prelins pe încheietură.

Andrei a deschis un dosar subțire pe care îl ținea într-o geantă de piele.

— În ultimele șase luni au fost transferate patru milioane două sute de mii de dolari din fondul destinat angajaților și pensiilor. Banii au trecut prin trei societăți intermediare și au ajuns în conturi controlate de tine.

Maxim s-a uitat la mine.

— Tu ai făcut asta?

Am simțit avionul de lemn apăsându-mi coapsa prin buzunar. Mă sprijinisem de el în nopțile când Luca făcea febră și eu nu mai știam dacă plângeam pentru copil sau pentru mine.

— Eu am găsit primele diferențe, am răspuns. Andrei a verificat restul.

— Ai cotrobăit prin documentele mele?

— Erau documentele firmei. Și erau și banii oamenilor cărora le-ai promis siguranță.

Un bătrân cu părul alb, fost contabil al companiei, s-a apropiat de noi.

— Maxim, fondul acela era și al meu. Mi-ai spus că a fost înghețat temporar.

Maxim a deschis gura, dar nu a găsit nimic de spus.

Andrei a apăsat un buton pe telefon. Din difuzor s-a auzit vocea lui Maxim, înregistrată într-o încăpere închisă.

„Dacă soția mea insistă cu actele, mutați banii înainte să înțeleagă ce se întâmplă.”

În grădină s-a făcut o liniște atât de adâncă, încât am auzit filtrul piscinei.

Karina s-a întors lent spre el.

— Ce bani ai mutat?

— Nu este ceea ce crezi.

— Atunci spune-mi unde au ajuns.

Andrei a scos o foaie și a privit-o fără grabă.

— O parte a fost folosită pentru casa cumpărată pe numele Karinei și pentru plata unui împrumut despre care ea nu știa. Restul a fost trimis către un cont deschis în străinătate.

Fața Karinei s-a schimbat.

— Casa mea?

— Casa pe care credeai că ți-a oferit-o din iubire, am spus eu.

Maxim s-a repezit spre mine, dar Andrei i-a blocat drumul cu un singur gest.

— Nu te apropia de ea.

— Olena, tu nu înțelegi în ce te bagi! a șuierat Maxim. Dacă mergi mai departe, pierdem tot. Și tu, și Luca.

Amenințarea mi-a înghețat mâinile. Pentru prima dată, nu mai era vorba doar despre răzbunare sau despre banii lui. Era vorba despre siguranța copilului meu.

Andrei a privit spre poarta grădinii, unde un bărbat în uniformă tocmai cobora dintr-o mașină.

— Nu eu sunt cel care trebuie să se teamă, Maxim, a spus el.

Bărbatul a trecut de poartă și a venit direct către noi, cu un plic alb în mână. Maxim l-a văzut, apoi s-a întors spre mine.

— Ce ai făcut cu adevărat, Olena?

Am vrut să răspund, dar telefonul lui Andrei a sunat. El a ascultat câteva secunde, iar privirea i s-a întunecat.

— Nu, a spus. Nu trebuia să existe o a doua persoană în dosar.

A închis și m-a privit.

— Olena, cineva a încercat să îl scoată pe Luca din evidențele medicale ale clinicii în această dimineață…

PARTEA 3

— Cine a încercat? am întrebat.

Întrebarea mi-a ieșit atât de încet, încât aproape s-a pierdut sub sunetul apei din piscină.

Andrei m-a prins de cot.

— Trebuie să mergem într-un loc sigur și să verificăm documentele originale.

— Nu pleci nicăieri! a strigat Maxim. Luca este fiul meu.

— Atunci de ce ai încercat să îi schimbi dosarul? am întrebat.

Maxim a rămas nemișcat.

Bărbatul în uniformă a ajuns lângă noi și i-a întins lui Andrei plicul alb. Andrei l-a deschis, apoi a scos o copie legalizată, o listă de transferuri și un raport medical cu o semnătură falsificată.

— Aici este adevărul, a spus el. Nu doar banii au fost ascunși. Maxim a folosit datele lui Luca pentru a garanta un împrumut de două milioane de dolari.

Karina s-a întors spre Maxim.

— Mi-ai spus că firma este stabilă.

— Era stabilă înainte ca Olena să înceapă să pună întrebări.

Andrei a așezat dispozitivul auriu pe masă.

— Tot materialul este aici. Facturi, aprobări, înregistrări și corespondență. Iar vocea auzită mai devreme nu a fost singura.

A apăsat din nou telefonul.

„Olena nu are bani pentru avocat. Dacă o presezi cu custodia copilului, va semna orice.”

Vocea lui Maxim.

Vocea bărbatului care mă ținuse de mână în maternitate și îmi promisese că nu voi fi niciodată singură.

Mi s-au înmuiat genunchii. Am privit spre Luca, care acum era ținut de sora mea, Mara, lângă ușa casei.

— Ai spus asta despre mine? am întrebat.

Maxim și-a trecut mâna peste față.

— Am fost furios.

— Nu. Ai fost calculat.

Karina și-a scos telefonul.

— Spune-mi că acel cont nu este pe numele meu.

— Karina, ascultă-mă…

— Spune-mi!

Andrei a intervenit fără să ridice vocea.

— Contul nu este pe numele ei. Este controlat de o societate care folosește adresa casei ei. Maxim a folosit-o drept paravan.

Karina a început să plângă. Nu pentru casa pierdută, ci pentru că înțelesese cât de ușor fusese folosită.

Bărbatul în uniformă s-a apropiat de Maxim.

— Domnule Radu, trebuie să veniți cu noi pentru declarații. De asemenea, aveți interdicție să părăsiți orașul până la clarificarea acuzațiilor.

Maxim s-a uitat la mine cu o furie speriată.

— Ai distrus tot.

— Nu eu am mutat banii.

— O să îți iau copilul.

— Nu mai poți folosi amenințarea asta ca să mă faci să tac.

Andrei mi-a întins o ultimă pagină.

— Mai există ceva. Verificarea a început după ce ai găsit discrepanțele, dar documentul acesta a venit dintr-un dosar vechi. Cineva din interior ne-a trimis dovada că Maxim a falsificat și semnătura tatălui său.

— Tatăl lui?

— Victor Radu a murit anul trecut. Înainte să moară, își pregătise declarația. A spus că Maxim a furat și din compania familiei.

Maxim a făcut un pas înapoi.

— Nu aveți dreptul să folosiți numele lui.

Andrei a ridicat ochii.

— Avem dreptul. Pentru că declarația este autentificată și poartă data de cu mult înainte să te desparți de Olena.

Bărbatul în uniformă i-a cerut să îl urmeze. Maxim a trecut pe lângă mine, apoi s-a oprit.

— Olena, te rog. Doar o dată, crede-mă.

M-am uitat la avionul de lemn din buzunar.

— Te-am crezut prea mult timp.

După ce a fost condus spre mașină, telefonul lui Andrei a sunat din nou. El a răspuns, a ascultat și a devenit palid.

— Ce s-a întâmplat? am întrebat.

— Nu dosarul financiar este cea mai mare problemă. Clinica a găsit o cerere semnată astăzi pentru schimbarea persoanei autorizate să ia copilul.

Mi-am strâns brațele în jurul lui Luca.

— Cine a semnat?

Andrei s-a uitat către poarta prin care dispăruse Maxim.

— Tu, Olena. Sau cineva care a folosit identitatea ta. Iar cererea a fost depusă de cineva care știa exact unde doarme copilul…

S-ar putea să-ți placă și aceste povești:

PARTEA 4 — În seara nunții, soacra mi-a impus trei reguli, iar când am scos verigheta, șeful lui Maxim a pălit brusc Fosta mea soție a apărut la concursul fiilor mei, iar când au fost anunțați câștigători, soția mea a încetat să zâmbească Am venit singură la nunta surorii mele, iar după gluma tatălui meu, zâmbetul mamei a dispărut brusc PARTEA 4 — Am intrat la înmormântarea socrului cu cinci copii, iar când fostul meu soț i-a privit, Natalia a început să tremure PARTEA 4 — În noaptea nunții, soțul meu a desfăcut rochia și a văzut ce ascundeam, apoi mâna lui a început să tremure Mi-am lăsat soțul cu o casă goală după ce a cumpărat diamante amantei, iar glasul lui s-a stins brusc la telefon