PARTEA 4 — Mi-am găsit sora singură în rochie de mireasă, iar când am intrat în capelă, zâmbetul familiei lui a dispărut

PARTEA 4

Cel mai rău lucru nu fusese încă spus. Cineva din compania mea îl ajutase.

La ora 15:31, capela s-a umplut de voci și telefoane.

Managerul meu de risc, Radu, îmi vorbea în șoaptă de la celălalt capăt al firului.

— Al doilea contract poartă semnătura ta electronică. A fost trimis către Salgado Alimente acum trei luni.

— Cine l-a autorizat?

— Încă verificăm.

— Verifică repede. Și îngheață toate conturile întreprinderii.

— Inclusiv salariile?

— Nu. Doar plățile către conducerе și către firmele intermediare.

Elena stătea pe banca din primul rând. Voalul îi atârna pe podea, iar o petală roz se lipise de tivul rochiei. Nu plângea. Privea floarea de hârtie din carnet ca și cum acolo ar fi fost ascunsă o versiune mai simplă a vieții noastre.

Mauricio încerca să-și recapete controlul.

— Javier, putem rezolva între noi.

— Nu mai există „între noi”.

— Ești fratele ei. Dacă depui plângere, o să apară în toate ziarele.

— Ai filmat-o când era singură în capelă și ai trimis banii ei către o altă nuntă. Nu te-a preocupat rușinea ei atunci.

— Nu am știut că ești proprietarul grupului.

— Exact asta te-a făcut să fii sincer.

Avocatul lui Mauricio, domnul Cernat, se apropie cu geanta strânsă la piept.

— Domnule Salgado, nu mai spuneți nimic.

— Spune-i să retragă plângerea.

Cernat îl privi lung.

— Nu pot retrage ceva ce nu am depus eu. Și, sincer, nu vă mai pot reprezenta.

Mauricio clipi.

— Ce înseamnă asta?

— Înseamnă că ați ascuns informații esențiale de la început. Am aflat despre documentul fals în același timp cu ceilalți.

— Îți plătesc dublu.

— Nu banii sunt problema.

Avocatul își închise geanta.

— Problema este că propriile dumneavoastră mesaje vă contrazic.

În acel moment, telefonul lui Valeria începu să vibreze. Filmarea din capelă fusese transmisă în direct către sute de oameni. Încă se vedea chipul Elenei, palid și nemișcat, iar în comentarii oamenii întrebau cine era bărbatul care tocmai intrase.

Valeria încercă să șteargă înregistrarea.

— Nu se șterge! strigă ea.

— Pentru că ai transmis-o, îi răspunse Radu, care tocmai intrase în capelă. Avem copia de pe server.

Fața ei se goli de culoare.

— Nu am vrut să fac rău.

— Ai spus că vrei să arăți tuturor cum este umilită, am răspuns. Ai reușit să arăți și cine a făcut umilirea.

Polițiștii îi escortară pe Armando și Mauricio afară pentru declarații. Ofelia rămase lângă altar, cu brățara agățată încă de mânerul ușii.

— Elena, te rog, iartă-ne, spuse ea.

Elena ridică ochii.

— Nu vă mai trebuie iertarea mea. Vă trebuie adevărul.

În seara aceea, la sediul Grupului Orizont, am ascultat înregistrarea completă.

Radu o pusese pe difuzoare în sala de ședințe. Pe masă erau trei pahare cu apă, un dosar deschis și cardul meu de prezentare.

Vocea lui Mauricio se auzi limpede:

— Javier este doar un angajat administrativ. Elena nu are pe nimeni. Îi luăm banii, localul și o lăsăm să creadă că a fost vina ei.

Apoi se auzi râsul lui Armando.

— Oamenii săraci confundă bunătatea cu slăbiciunea.

Am închis ochii.

Nu era aceeași voce pe care o auzisem la masă când îi mulțumea Elenei pentru supa caldă. Era tot vocea lui. Doar că acum nu mai avea nevoie să o ascundă.

Radu opri înregistrarea.

— Îți dai seama că ai spus asta?

Mauricio, care fusese adus pentru a semna câteva declarații, se întoarse spre difuzor.

— A fost scos din context.

— Nu, spuse Radu. A fost scos din mintea ta și pus în cameră.

Mauricio se așeză. Pentru prima dată, nu mai avea nimic de spus.

A doua zi, banca a retras executarea asupra bucătăriei Elenei. Expertiza a confirmat falsul, iar poliția a ridicat calculatoarele firmei Salgado Alimente. Documentul cu semnătura mea fusese creat de directoarea financiară a întreprinderii, la ordinul lui Armando. Ea recunoscu totul după ce Radu îi arătă copiile mesajelor.

Contractul cu Grupul Orizont fu anulat definitiv.

Nu am făcut public numele Elenei. Am lăsat faptele să vorbească.

Dar Mauricio încă nu știa că pierderea contractului era doar începutul. În aceeași seară, managerul de risc îmi trimise un mesaj.

„Am găsit transferuri către un cont din străinătate. Ultimul beneficiar nu este Armando.”

Am citit numele de două ori.

Banii Elenei fuseseră trimiși mai departe către persoana care organizase nunta lui Mauricio cu Camila.

Iar acea persoană îmi purta numele de familie…