Sora mea era în patul meu cu iubitul meu când am ajuns acasă, iar după ce m-au umilit împreună, am apărut la brațul tatălui lui și am descoperit că răzbunarea avea un preț mult mai mare decât îmi imaginam

Când mi-am deschis ușa apartamentului la ora 23:23, sora mea era în patul meu cu iubitul meu, iar amândoi au râs ca și cum eu aș fi fost femeia care trebuia să se rușineze.

Râsetele veneau din dormitor. Joase, intime, întrerupte de foșnete care mi-au făcut stomacul să se strângă. Ușa era întredeschisă. Am împins-o cu două degete și l-am văzut pe Liam întins pe cearșaful meu albastru, cu Amber înfășurată în halatul meu.

Pentru câteva secunde, nimeni n-a respirat.

Apoi am scos telefonul din geantă și le-am făcut o fotografie.

— Luna, pot să explic — a bâlbâit Liam.

Amber doar a zâmbit.

— Ai ajuns devreme, surioară.

Calmul ei m-a durut mai tare decât trădarea. I-am smuls halatul de pe umeri și l-am aruncat pe hol.

— Ieșiți din casa mea!

— El m-a ales — a spus ea, îmbrăcându-se fără grabă. — Tu ești prea previzibilă. Eu sunt mai interesantă.

Am plâns până dimineața, cu fotografia aceea deschisă pe ecran și cu o singură întrebare în minte: cum putuse omul pe care îl iubeam de trei ani să mă distrugă atât de ușor?

La cafea, prietena mea cea mai bună, Maya, m-a găsit cu mâinile tremurând în jurul unei cești.

— Vreau să mă răzbun — i-am spus.

— Cum?

Am ridicat privirea.

— O să apar lângă cineva care îl va face pe Liam să regrete fiecare clipă.

— Îți inventezi un iubit?

— Nu. Împrumut unul de la Liam.

Maya aproape și-a vărsat cafeaua.

— Luna, nu face asta.

— Tatăl lui.

În seara următoare am purtat o rochie roșie pe care nu avusesem niciodată curaj să o îmbrac și am mers la o gală caritabilă. Nico Rossi era lângă bar, înalt, cu tâmple argintii și un costum negru impecabil.

M-a recunoscut imediat.

— Tu ești Luna, iubita fiului meu.

— Fosta lui iubită. M-a schimbat cu sora mea.

Chipul lui Nico s-a întunecat.

— Fiul meu este un idiot.

Am râs pentru prima dată după trădare.

Când m-a invitat la dans, am acceptat doar ca Liam să ne vadă. Dar, în mijlocul muzicii, Nico mi-a cuprins talia și mi-a șoptit:

— Nu te uita la el. Uită-te la mine.

Și l-am ascultat.

A doua zi, fotografiile noastre apăruseră peste tot. Liam m-a sunat furios, Amber m-a numit disperată, iar fosta soție a lui Nico, Valentina, a apărut la locul meu de muncă într-o rochie roșie aproape identică.

S-a apropiat de mine și a murmurat:

— Nico se întoarce mereu la mine. Iar când se va întoarce, vei afla de ce nimeni nu supraviețuiește lumii lui…

PARTEA 2

Valentina a plecat din cafenea, lăsând în urmă mirosul scump al parfumului și o amenințare care mi s-a lipit de piele.

În aceeași seară i-am povestit totul lui Nico. M-a strâns în brațe pe balconul apartamentului său, în timp ce luminile orașului se legănau sub noi.

— Nu ne va despărți — a spus el.

— Nu o cunoști pe sora mea. Și nu-ți cunoști fosta soție atât de bine pe cât crezi.

— Le cunosc. Tocmai de aceea te voi proteja.

Voiam să-l cred. Adevărul era că începusem deja să cred prea mult.

Amenințările au sosit în cutii argintii. În prima era un colier de perle și un bilet: „El se întoarce mereu la mine”. În a doua, o fotografie veche de la nunta lui Nico cu Valentina. Pe spate, cu cerneală albastră, era scris: „Cincisprezece ani”.

Apoi au venit mesajele lui Amber, fotografii batjocoritoare și comentarii în care eram numită profitoare și femeie care distruge familii.

Într-o seară, Liam a apărut la casa lui Nico. Avea pumnii strânși și fața roșie.

— Ea era a mea!

Nico a așezat încet paharul pe masă.

— Ai pierdut-o când ai ales să o trădezi cu propria ei soră.

— Ești tatăl meu. Există reguli.

— Atunci începe prin a respecta regula cea mai simplă: nu distrugi omul care a avut încredere în tine.

Liam a trântit ușa la plecare.

În noaptea aceea i-am spus lui Nico că eram obosită să fiu atacată din toate direcțiile.

— Poate ar trebui să ne oprim — am șoptit.

El mi-a prins fața între palme.

— Tu vrei să ne oprim?

Aș fi putut spune da. Ar fi fost mai sigur. Mai ușor.

— Nu.

— Atunci rămâi cu mine.

Am rămas.

În noaptea următoare am dormit la el, purtând o cămașă albă mult prea mare. Pentru prima dată după mult timp, nu m-am simțit o femeie abandonată. M-am simțit aleasă.

Dar, în timp ce dormeam în brațele lui Nico, Valentina îl suna pe Marco Castellano, un dușman vechi al familiei. Știa unde lucram și știa că plecam în fiecare zi la ora șase.

A doua zi, când am ieșit din cafenea, cerul era roz. Tocmai ridicam telefonul ca să-l sun pe Nico, când o dubă neagră s-a oprit lângă trotuar.

Doi bărbați au apărut în spatele meu. O mână mi-a acoperit gura. Un miros chimic mi-a ars plămânii. Telefonul mi-a căzut pe asfalt, iar ecranul s-a spart.

Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost o voce bărbătească:

— Valentina a spus să nu rămână urme.

Treizeci de minute mai târziu, Rocco i-a întins lui Nico raportul unei convorbiri făcute cu două zile înainte. Numărul Valentinei îl sunase pe Marco. Opt minute.

Nico a privit ecranul, apoi a spus:

— Mai întâi o aducem pe Luna acasă. După aceea, o întreb pe mama fiului meu de ce a decis să-mi declare război…

PARTEA 3

Nico a ajuns la depozitul din port cu douăzeci de oameni. Ușa metalică a fost doborâtă, iar ecoul împușcăturilor s-a izbit de pereții de beton.

Eu eram legată de un scaun, într-o încăpere întunecată. Marco ținea arma lipită de tâmpla mea și zâmbea.

— Iubitul tău va renunța la tot pentru tine.

— Nico nu îngenunchează în fața lașilor.

M-a lovit. Am simțit gustul sângelui.

Atunci ușa a explodat spre interior.

Nico stătea în prag, cu o privire atât de rece încât până și Marco a ezitat.

— Dă-i drumul.

Marco m-a tras de păr și mi-a apăsat țeava armei la cap.

— Mai faci un pas și moare.

Nico nu s-a certat cu el. S-a uitat doar la mine.

— Luna, ai încredere în mine.

Am avut.

În clipa în care Marco și-a întors capul, Nico a tras. Răpitorul s-a prăbușit, iar Nico a alergat spre mine, tăind frânghiile cu un cuțit mic, cu mâner de lemn.

— Ești rănită? Ce ți-au făcut?

— Acum sunt în siguranță.

La spital, nu mi-a dat drumul la mână nicio clipă. Când l-am întrebat despre Valentina, a închis ochii.

— A fost arestată pentru complicitate la răpire. I-a dat lui Marco programul tău și accesul la informațiile despre tine.

Valentina a încercat să justifice totul în timpul audierii.

— Încă te iubesc. Ea ne-a distrus familia.

Nico i-a răspuns fără să ridice vocea:

— Tu ai distrus căsnicia când m-ai trădat. Iar acum ai distrus și ultima urmă de respect dintre noi, încercând să ucizi femeia pe care o iubesc.

— Te vei întoarce la mine.

— Niciodată.

Liam a venit la spital câteva zile mai târziu. Părea mic, îndoit de vinovăție.

— Nu știam ce plănuia mama mea.

— Te cred.

— Eu și Amber ne vom căsători. Nu ești invitată.

— Nu mă așteptam să fiu.

El și-a plecat privirea.

— Te-am pierdut.

— Ai pierdut femeia care accepta orice pentru a fi iubită.

După șase luni, Nico și cu mine ne-am mutat în Italia. A transformat o cameră din vila lui într-un atelier pentru mine. M-am întors la pictură și am înțeles că pacea poate vindeca și ea.

În toamnă, pe terasa din fața podgoriilor, Nico a scos o cutie de catifea.

— Ai intrat în viața mea ca răzbunare — a spus el. — Dar ai devenit iubirea, casa și viitorul meu.

Am plâns înainte să termine.

— Luna, vrei să te căsătorești cu mine?

— Da. De o mie de ori da.

Ne-am căsătorit sub un arc de flori albe. Maya a plâns, Rocco s-a prefăcut că nu, iar Liam și Amber au rămas departe de viața mea.

Sora mea îmi furase iubitul. Dar, fără să vrea, mă împinsese spre bărbatul care mi-a salvat viața.

În noaptea aceea, sub stelele Italiei, Nico m-a ținut strâns, iar eu am înțeles că uneori cea mai mare trădare nu ne distruge — ci ne eliberează.