PARTEA 4 — Am plătit petrecerea fiicei mele, dar pe tort a apărut alt nume — iar zâmbetul tatălui meu a înghețat

PARTEA 4

Am ținut plicul în mână, fără să-l deschid.

Adrian a încercat să mi-l smulgă.

— Dă-mi-l, Liam!

— Nu.

— Este documentul meu.

— Atunci nu ar fi trebuit să cadă din buzunarul tău în casa mea.

Mama plângea în spatele lui.

Tata își pierduse culoarea din obraji.

În sufragerie, Lily nu mai mișca. Coronița reparată îi atârna între degete, iar banda transparentă reflecta lumina veiozei.

Telefonul lui Adrian a sunat din nou.

De data aceasta, el nu a răspuns.

A sunat tata.

— Cine este clinica? a întrebat el.

— Nu te privește.

— Ai spus că totul este în regulă.

— Este în regulă!

Vocea lui Adrian s-a spart la ultimul cuvânt.

Mama s-a apropiat de el.

— Trebuie să plecăm.

— Nu pleacă nimeni până nu-mi spuneți ce se întâmplă, am răspuns.

Adrian a ridicat mâna.

— Nu ai nicio autoritate asupra mea.

— Nu. Dar am autoritate asupra casei mele și asupra a ceea ce i se întâmplă fiicei mele.

Am deschis plicul.

Înăuntru erau rezultatele unei analize genetice și o notificare de la serviciul de protecție a copilului. Analiza arăta că Adrian nu era tatăl biologic al lui Liam. Notificarea spunea că mama copilului, Mara, ceruse verificarea oficială a custodiei după ce descoperise că Adrian trecuse copilul pe numele lui fără acordul ei.

Liam nu era fiul lui Adrian.

Era copilul Marei și al unui bărbat pe care ea îl identificase în cererea depusă la clinică. Adrian îl crescuse, dar mințise familia și pe Mara în legătură cu actele de naștere.

În cameră s-a făcut liniște.

Adrian privea foile ca și cum nu înțelegea literele.

— Nu este adevărat.

— Analiza este semnată de laborator, am spus.

— Mara a făcut asta ca să mă distrugă.

Mama și-a dus mâna la gură.

— Ne-ai spus că ești tatăl lui.

— Sunt tatăl lui! Eu l-am crescut!

— Asta nu schimbă ce scrie aici, am spus.

Tata s-a întors spre mine.

— De unde ai luat documentele?

— Le-am găsit în casa mea, după ce Adrian a venit să mă intimideze.

— Nu ai dreptul să le citești.

— Ai dreptate. Dar acum știu de ce ați furat aniversarea lui Lily.

Adrian a râs nervos.

— Nu are nicio legătură.

— Ba are. Ai vrut să controlezi povestea. Ai vrut ca toată lumea să creadă că Liam este centrul familiei, fiindcă ți-era teamă că, dacă adevărul iese la iveală, vei pierde totul.

— Nu știi nimic despre mine!

— Știu că ai folosit banii mei, parola mea și ziua copilului meu ca să-ți construiești o scenă.

Atunci ușa s-a deschis.

Mara stătea pe verandă, cu o geantă mică în mână și ochii roșii de nesomn.

— Nu a trebuit să-mi construiești nicio scenă, Adrian, a spus ea.

El s-a întors brusc.

— Ce cauți aici?

— Să-l iau pe Liam.

Mama a făcut un pas spre ea.

— Nu poți să-l iei pur și simplu.

— Sunt mama lui. Iar mâine avem audierea pentru custodie.

Adrian a început să respire greu.

— Nu pleacă nicăieri.

— Avocatul meu a trimis deja cererea. Până la decizia provizorie, copilul rămâne cu mine.

Tata a căutat telefonul.

— Sun avocatul familiei.

A sunat de trei ori. La a treia încercare, avocatul a răspuns.

Tata a pus difuzorul.

— Trebuie să veniți imediat. Adrian are o problemă cu custodia.

La celălalt capăt s-a auzit o pauză.

— Am primit deja actele. Nu pot reprezenta pe cineva care m-a mințit despre paternitate și mi-a ascuns situația juridică.

— Dar ești avocatul nostru!

— Nu mai sunt.

Legătura s-a închis.

Adrian a rămas cu telefonul în mână. Pentru prima dată, nu mai avea nicio glumă pregătită.

Lily s-a apropiat de mine.

— Tati, el o să plece?

Am îngenuncheat lângă ea.

— Nu știu unde va locui, iubita mea. Dar tu nu ai făcut nimic greșit.

Mara l-a chemat pe Liam din hol. Băiatul a venit ținând o mașinuță roșie.

— Mergem acasă? a întrebat el.

Mara a înghițit cu greu.

— Da, puiule.

Adrian s-a repezit înainte.

— Liam, nu pleca. Spune-le că sunt tatăl tău.

Băiatul s-a uitat la el, speriat.

— Dar tu mi-ai spus să nu vorbesc despre mama.

Mara a închis ochii.

Tata s-a așezat pe scaun. Mama nu mai plângea. Se uita la fiul ei ca la un străin.

În acea noapte, după ce toți au plecat, am primit un mesaj de la un număr necunoscut. Era un fișier audio și o singură propoziție: „Ascultă ce a spus tatăl tău după ce ai plecat de la grătar.”

Am apăsat redarea.

Vocea tatălui meu se auzea limpede, spunând că mă va face să plătesc toate datoriile lui Adrian dacă nu mă întorc să organizez următoarea petrecere.

Apoi se auzea Adrian râzând.

Dar înregistrarea nu fusese trimisă de Mara.

La final, vocea unei femei șoptea: „Liam, trebuie să vorbim despre cine a folosit cardul tău și pentru ce…”