PARTEA 4 — Fosta mea soacră m-a făcut profitoare după divorț, dar când i-am retras cardul, avocatul ei a încetat brusc să zâmbească

PARTEA 4

Telefonul a rămas lipit de urechea mea.

— Cine îl urmărește? am întrebat.

— Nu știm încă, răspunse generalul Mercer. Dar accesarea a fost făcută de pe calculatorul lui Anthony Vance. Avem nevoie să pleci imediat într-un loc sigur.

Anthony tresări.

— Asta este absurd. Nu am accesat nicio arhivă militară.

— Atunci de ce ai parola mea? am întrebat.

El mă privi ca și cum întrebarea îl lovise fizic.

— Nu știu despre ce vorbești.

Locotenent-colonel Reyes făcu un pas spre el.

— Computerul dumneavoastră a fost confiscat în urmă cu douăzeci de minute. Un tehnician lucrează deja la el.

Eleanor își ridică vocea.

— Nu puteți să ne confiscați lucrurile! Sunteți la noi acasă!

— Nu, spuse Pavel. Sunteți în locuința fostei soții a fiului dumneavoastră, după ce ați fost avertizați să nu veniți aici.

Anthony se întoarse spre avocatul lui.

— Pavel, spune-le că nu au nimic.

Avocatul își scoase ochelarii și îi șterse cu o batistă albă. Gestul lui era lent, aproape obosit.

— Nu mai pot face asta, Anthony.

— Ce înseamnă „nu mai poți”?

— Înseamnă că te retrag din reprezentare.

Eleanor se ridică atât de brusc, încât geanta ei lovi masa.

— Nu ne poți abandona acum!

— V-am spus de trei ori să opriți transferurile și să nu amenințați martorii. Ați ignorat totul.

Anthony își încleștă maxilarul.

— Ești avocatul meu.

— Am fost. Nu voi fi avocatul unei persoane care îmi cere să ascundă probe.

Pe hol se auziră pași. Doi agenți intrară cu cutii pentru calculatoare și telefoane. Anthony își scoase instinctiv telefonul din buzunar.

— Nu-l atingeți! strigă Reyes.

El îngheță.

Pentru prima dată de când îl cunoscusem, Anthony nu mai avea o replică pregătită.

Un agent îi luă telefonul. Pe ecran se vedea o conversație deschisă cu un număr fără nume.

„Ai găsit dosarul?”

„Încă nu. Ea știe mai multe decât credeam.”

„Atunci fă-o să vorbească.”

Am simțit o gheară în piept.

— Cine este? am întrebat.

Anthony își feri privirea.

— Nu cunosc numărul.

Agentul se uită la el.

— Mesajele au fost trimise de pe telefonul dumneavoastră.

— Mi l-a spart cineva.

— Și atunci de ce ați răspuns?

Tăcerea lui a fost răspunsul.

Am intrat în dormitor și am luat pașaportul, legitimația militară și dosarul negru. Clema de alamă s-a agățat de mâneca mea. Pentru o clipă am simțit aceeași apăsare pe care o simțisem în toate nopțile în care îmi protejasem identitatea, căsnicia și liniștea în același timp.

Dar acum nu mai aveam ce proteja.

La sediul comandamentului, trei ore mai târziu, am aflat că Anthony nu încercase să vândă informații. Fusese atras într-o schemă de către un consultant financiar pe nume Victor Lang, un om care îi promisese că poate recupera bani ascunși înaintea divorțului. Anthony îi oferise datele mele profesionale fără să înțeleagă valoarea lor.

Eleanor aflase și ea.

Nu îl oprise.

Îl încurajase.

— Spune-le că este doar un soț speriat, insistase ea în sala de audieri.

— Am auzit ce ați spus pe înregistrare, i-am răspuns. Nu erați speriată. Erați hotărâtă.

În următoarele zile, anchetatorii au refăcut traseul banilor. Transferurile au fost înghețate. Proprietatea din Connecticut a fost protejată prin ordin. Cardurile lui Eleanor au fost închise de toate instituțiile la care încercase să deschidă conturi folosind numele meu.

Dar adevărata consecință a venit într-o cameră mică, cu pereți albi, la sediul anchetei.

Anthony stătea singur, în fața unui difuzor.

I-au pus înregistrarea de la început.

„Transferă banii în contul mamei.”

A tresărit.

„Dacă Marissa întreabă, îi spunem că este o investiție.”

Și-a acoperit fața cu palmele.

— Opriți-o, șopti el.

— Ai cerut să auzi totul, spuse anchetatorul.

— Nu mi-am dat seama că sun eu.

— Ai spus fiecare cuvânt.

Anthony a rămas cu ochii în podea. Nu l-am urât. Poate acesta a fost lucrul care l-a distrus cel mai mult. Nu mai putea spune că îl atacam din răzbunare.

Auzise adevărul din propria lui voce.

În aceeași seară, am primit un mesaj de la generalul Mercer.

„Victor Lang a fost reținut. Dar avem încă o probă. A trimis un fișier către un destinatar necunoscut cu câteva minute înainte de arestare.”

Am deschis atașamentul.

Era o fotografie a casei mele din Connecticut, făcută din stradă.

Pe spatele fotografiei, cineva scrisese de mână: „Nu s-a terminat până când ea nu renunță la dosarul negru.”

Am privit clema de alamă gravată cu stea.

Apoi mi-am dat seama că, într-un fel, lupta abia începea.