PARTEA 4 — Am rămas singura femeie din avion când căpitanul a cerut un pilot de vânătoare, iar bărbatul din primul rând a încetat să zâmbească

PARTEA 4

Vocea s-a întrerupt, dar ecoul ei a rămas în cabină.

— Unde este Noah? am întrebat.

— Acasă, a răspuns Hale imediat. L-am verificat înainte de decolare. Este cu sora dumneavoastră.

— Atunci cine a sunat?

Nimeni nu a răspuns.

Avionul cobora spre Lisabona, iar norii loveau fuselajul cu bubuituri grele. Căpitanul ținea mâna pe comenzi, eu îi citeam instrumentele, iar Hale își apăsa servieta la piept de parcă în ea se afla ultima bucată din viața lui.

Telefonul a sunat din nou.

De data aceasta, apelul a venit pe aparatul satelitar al căpitanului.

— Nu deschideți ușa, a spus Hale.

— Vreau să știu cine ne amenință.

— Știți deja.

Pe ecran a apărut un număr necunoscut. Căpitanul a pus apelul pe difuzor.

— Laura, a spus vocea. Ai avut mereu talentul de a supraviețui. Păcat că oamenii din jurul tău nu au avut același noroc.

Mi-am simțit degetele încleștându-se pe marginea consolei.

— Mercer.

— Generalul Mercer a murit acum trei ani. Eu sunt fiul lui.

Hale a închis ochii.

— Victor Mercer, am spus.

— Tatăl meu a fost distrus de o femeie care a refuzat să-și recunoască vina. Astăzi, vei fi prezentată ca teroristă. Dispozitivul va exploda când veți coborî sub trei sute de metri.

Căpitanul a tresărit.

— Cât timp avem?

— Șapte minute, am răspuns, privind instrumentele.

Hale a scos din servietă o foaie îndoită.

— Dispozitivul are un circuit de siguranță. Trebuie întrerupt manual, dar nu de la consolă. Trebuie scos panoul de sub podea.

— Atunci scoate-l.

— Dacă greșesc, pierdem toate comenzile.

— Dacă nu faci nimic, pierdem avionul.

Hale s-a lăsat în genunchi. A desfăcut capacul cu un cuțit mic, iar șuruburile au sărit pe podea. Sub panou, firele subțiri vibrau ca niște vene.

Căpitanul mi-a întins o cască.

— Ține direcția.

— O țin.

În căști se auzea controlorul de trafic.

— Aeronavă necunoscută, confirmați incapacitatea echipajului și intenția de aterizare.

Am apăsat butonul.

— Aici Laura Vance. Avem o urgență tehnică și o posibilă amenințare la bord. Pregătiți pista.

O tăcere scurtă.

Apoi vocea controlorului s-a schimbat.

— Laura Vance? Am primit în urmă cu zece minute un dosar pe numele dumneavoastră. Sunteți autorizată să preluați controlul.

Am privit spre Hale.

— Cine a trimis dosarul?

— Eu, a spus el. Înainte să urc în avion.

— Ai avut încredere că voi accepta să te ajut?

— Nu. Am sperat doar că nu veți mai lăsa pe nimeni în urmă.

Sub podea, Hale a tăiat primul fir.

Alarma s-a oprit.

Pentru două secunde, am crezut că reușisem.

Apoi telefonul a început să redea automat o înregistrare.

Vocea mea, de acum nouă ani, se auzea în cabină.

„Daniel, retrage-te imediat. Repet, retrage-te. Nu lansez nimic până nu confirm ordinul.”

Hale a ridicat privirea.

— Asta era proba care lipsea.

Înregistrarea a continuat.

„Laura, confirmă atacul”, se auzea vocea lui Mercer.

„Negativ. Nu am autorizat atacul.”

Apoi se auzea un zgomot de interferență și o voce mecanică: „Ordin acceptat.”

Am auzit acele cuvinte și mi-am simțit pieptul strâns ca într-un bandaj.

Timp de nouă ani, crezusem că poate, într-un moment de panică, apăsasem ceva greșit. Că memoria mea se stricase sub presiunea vinovăției.

Dar vocea era a mea.

Și spunea adevărul.

Avionul a aterizat la Lisabona cu roțile lovind pista atât de tare, încât oamenii din cabină au țipat. Pompierii au înconjurat aeronava. Poliția a urcat prima.

Victor Mercer nu era în scaunul 8C.

Acolo stătea o femeie de vârstă mijlocie, cu o eșarfă galbenă și o fotografie a lui Noah în palmă.

— Unde este el? am întrebat.

Femeia a început să plângă.

— Mercer l-a luat pe nepotul meu. Mi-a spus că, dacă nu urc în avion și nu țin fotografia, îl omoară.

În acel moment, telefonul meu personal a vibrat.

Era sora mea.

— Laura, vino acasă. Noah este aici, dar cineva a lăsat un plic la ușă.

Am închis ochii.

Adevărul despre Daniel ieșise la lumină, avionul fusese salvat, însă omul care ne manevrase pe toți încă avea acces la casa mea.

Pe ecran a apărut un mesaj nou.

„Nu ai câștigat. Privește fotografia din plic și vei înțelege cine a fost următoarea țintă…”