PARTEA 4
— Vedeți? Chiar și acum aveți nevoie de mine. Iar rețeta este într-un loc pe care nu-l veți găsi decât dacă îmi dați ceea ce cere Victor Hale…
Nathan a rămas cu telefonul la ureche.
— Ce cere Hale?
Reeves și-a șters colțul gurii cu degetul mare.
— Depozitele din port. Toate.
— Iar dacă refuz?
— Băieții tăi vor primi doar tratamentul obișnuit. Nu este suficient.
Am simțit cum mi se strânge stomacul. Până atunci, Nathan fusese tatăl care înfrunta un monstru. În acel moment, monstrul încerca să-i pună propriii copii în balanță cu tot ce avea.
— Nu îl credeți, am spus.
Reeves a râs scurt.
— Tu ești doar bona.
— Nu. Sunt persoana care a citit eticheta de pe recipientul ascuns în camera tehnică.
Am scos cutia de scule din geanta mea și am pus recipientul pe masă. Nathan l-a privit.
— De ce l-ai păstrat?
— Pentru că mirosul era prea puternic pentru o substanță care ar fi trebuit să fie inofensivă. Și pentru că pe fundul lui era o urmă de pulbere albă.
Reeves a întins mâna.
— Nu știi ce ai acolo.
— Ba da. Am citit fișa de securitate a substanței pe care o folosea cabinetul dumneavoastră. Nu era antidot. Era doar stabilizatorul unui amestec pe care îl introduceați în umidificatoare.
Doctorul a tresărit.
— De unde ai fișa?
— De la soțul lui Bennett.
Administratoarea s-a clătinat.
— Paul a păstrat o copie în cutia mea de cusut, a spus ea. Am găsit-o astăzi, după ce Ana mi-a spus tot.
Reeves și-a întors privirea spre ea.
— Ți-am spus că soțul tău a murit într-un accident.
— Ai spus multe lucruri.
— Aveai nevoie de salariu. Ți-am oferit bani ca să nu pui întrebări.
Bennett a făcut un pas spre el.
— Ai trimis banii în contul meu în fiecare lună. Și ai semnat cu numele lui Paul ca să pară că el aprobă schimbarea filtrelor.
Nathan a privit pagina din registru, apoi fața femeii.
— De ce ai tăcut atât timp?
— Pentru că mi-a fost rușine. Și pentru că Reeves mi-a spus că, dacă vorbesc, Hale îi va ucide pe băieți.
— Nu el a amenințat-o, am spus. Nu direct.
Am arătat spre telefonul medicului. Pe ecran apăruse o notificare, iar primele cuvinte se vedeau clar: „Dacă nu scoți dosarele până la miezul nopții, femeia din bucătărie nu mai ajunge acasă”.
Nathan a luat telefonul, fără să-l atingă pe Reeves.
— Ana, pleci de aici cu o mașină blindată.
— Nu vreau să fug, domnule Coleman.
— Nu fug. Te mut într-un loc în care oamenii lui Hale nu te pot ajunge.
Reeves a făcut un pas înapoi.
— Dacă mă închideți, nu veți afla formula.
— Formula nu este la tine, am spus.
Toți s-au întors spre mine.
Am desfăcut ceasul vechi de la încheietură. Sub capacul din spate era ascunsă o lamă subțire, pe care o foloseam când lucram cu mecanisme medicale pentru copii. Am desprins capacul recipientului. În interior se afla o membrană de cauciuc, iar sub ea, un fir de hârtie rulat.
Reeves a devenit alb.
— Cum ai știut?
— Mirosul nu venea din lichid. Venea din garnitură. Cineva a ascuns hârtia acolo ca să nu fie găsită la o verificare obișnuită.
Pe hârtie erau scrise dozele, orele și numele substanței care neutraliza compusul. Mai jos apărea o notă de mâna lui Claire: „Dacă mi se întâmplă ceva, copiii trebuie scoși din camere înainte de orice tratament.”
Nathan a atins cu două degete scrisul soției sale.
— Ea a lăsat asta pentru mine?
— Pentru băieți, am răspuns. Dar știa că tu vei fi cel care o va găsi.
Reeves s-a repezit spre hârtie. Nathan l-a prins de încheietură și l-a împins înapoi peste masa de mahon.
— Ai ucis-o?
— Nu eu am ales doza, a gâfâit Reeves.
— Cine a ales-o?
Doctorul a înțeles că se trădase. Își mișca degetele fără să-și dea seama, lovind lemnul în ritmul unui om care numără bani.
— Hale a cerut să pară o boală naturală. Claire a început să bănuiască. A trebuit să o reduc la tăcere.
— Ai spus că ai mărit doza, a rostit Ana.
Reeves a întors capul spre ea.
— Pentru că nu voia să semneze transferul. Nathan urma să cedeze totul dacă ea murea, iar Hale ar fi preluat portul prin oamenii lui.
Nathan a ridicat privirea.
— Nu pentru copii. Pentru depozite.
— Pentru putere, a spus Reeves. Tu ai construit imperiul, dar Hale știa că dragostea te face slab.
În camera clinicii, medicii foloseau deja schema găsită în recipient. Amestecul neutralizator trebuia administrat în doze mici, la intervale precise. Jacob a reacționat primul. După câteva ore, a cerut apă. Jonah a reușit să stea singur în picioare, sprijinindu-se de marginea patului.
Nathan nu a plecat de lângă ei.
Eu am rămas pe scaunul dintre cele două paturi, cu ceasul mamei în palmă. Tic-tacul lui era slab, dar constant.
La miezul nopții, Nathan a intrat în salon după ce discutase cu oamenii care urmau să-l protejeze pe Ana. Avea chipul tras.
— Hale a trimis un mesaj, a spus el.
— Ce vrea?
— Să mă întâlnesc cu el la depozitul șapte. Crede că Reeves încă ține formula ascunsă.
— Și vei merge?
— Da.
— Nu singur.
Nathan s-a uitat la mine.
— Nu mai pot pune pe nimeni în pericol.
— Ai pus deja. Diferența este că acum știi cine a creat pericolul.
El a coborât privirea spre băieți. Jacob dormea cu o mână strânsă în jurul unei jucării de lemn. Jonah respira mai ușor.
— Claire mi-a spus odată că am confundat protecția cu controlul, a murmurat Nathan. Am crezut că se referea la familie.
— Poate se referea la întreaga ta viață.
A zâmbit fără bucurie.
— Îmi vorbești ca și cum nu ți-ar fi frică.
— Îmi este frică. Dar frica nu schimbă ce trebuie făcut.
La depozitul șapte, Hale îl aștepta lângă macaraua ruginită. Avea aceeași eleganță rece din fotografiile de afaceri, însă mâna îi tremura când a văzut că Nathan nu venise cu dosarele.
— Ai pierdut, Nathan.
— Nu încă.
— Băieții tăi au nevoie de medic.
— Au nevoie de aer curat și de oameni care nu îi otrăvesc.
Hale a privit spre Reeves, care fusese adus acolo sub pază.
— Ai promis că nu vei vorbi.
— Ai promis că vei plăti.
— Am plătit suficient.
— Nu pentru viața lui Claire.
Nathan s-a apropiat.
— Ai folosit-o ca să ajungi la mine. Ai folosit copiii ca să ajungi la bani. Dar ai uitat un lucru.
Hale a ridicat bărbia.
— Ce anume?
— Claire nu a murit fără să lase urme.
Nathan a scos copia ordinului de plată și nota ei, protejată într-o folie transparentă.
— Ana a vorbit. Bennett a vorbit. Iar Reeves a recunoscut totul când a încercat să se salveze.
Hale a făcut un pas spre el.
— Crezi că o hârtie îți poate reda familia?
— Nu. Dar poate opri oamenii care încearcă să o distrugă.
Hale a privit în jur. Dincolo de gard, angajații lui plecau unul câte unul, după ce aflaseră că banii lor fuseseră trimiși în conturi false. Nathan pregătise copii ale registrelor și le trimisese tuturor partenerilor lui Hale. Imperiul rivalului se destrămase înainte ca întâlnirea să înceapă.
Hale și-a pierdut depozitele, accesul la port și oamenii care îl ascultau doar pentru bani. Reeves și-a pierdut cabinetul, averea și orice urmă de autoritate. Bennett nu a fost alungată. A rămas la clinică pentru a le organiza gemenilor recuperarea, iar Nathan i-a plătit datoriile pe care fusese obligată să le ascundă.
Ana a refuzat să plece din oraș. A cerut un singur lucru: ca numele lui Paul să fie trecut pe placa memorială a muncitorilor morți în accidentele din port.
Nathan a acceptat.
Când m-am întors în salon, Jacob era treaz.
— Emily, ai găsit de ce mirosea peretele?
— Da.
— Și acum nu mai respiră urât?
Am privit spre grila mică de ventilație, care fusese scoasă și înlocuită cu una nouă. În spatele ei nu mai era nimic ascuns.
— Acum respiră normal.
Jonah a întins mâna spre mine.
— Rămâi până adormim?
Nathan a vrut să spună ceva, dar s-a oprit. Eu m-am așezat între paturile lor și am prins mâinile amândurora.
— Rămân.
Jacob a închis ochii.
— Tata, doctorul cel rău va mai veni?
Nathan s-a aplecat și i-a sărutat fruntea.
— Nu. Și dacă cineva încearcă, nu va mai găsi o casă tăcută.
Pe noptieră, ceasul mamei mele a început să ticăie mai tare după ce i-am pus capacul la loc. În aceeași clipă, Jonah a respirat adânc, fără să tușească.
Iar Jacob, încă adormit, a șoptit: — Aerul nu mai doare.
Missed the beginning?